Sunt gelos și nervos...

Aprinzi țigara, ba chiar două... Rătăcesc între buzele tale... Sunt gelos și nervos... Remarci... Îmi propui una, aș refuza, doar știi că nu fumez, dar...
Dar nu pot, și, iată, simt gustul rujului tău dulce și rafinat. Se duc două lupte, două plăceri acaparează noi teritorii. Deprimat, derutat, încurcat și... fumător. Bine, o țigară de dame nu spune multe, mă tem de o unică dependență, tu. Tu, ai ceva din acel sexapil, intangibilă privire, misterioasă răsuflare, aproape veninoasă de puterea seducției. Tu, plină de nuri, goală de rețineri, gata să-mi arunci țigara pe care nici că nu o simțeam între buzele mele, atât de tare mă acaparaseși cu privirea. Tu, cea care-mi placi prin armonia liniilor părului tău buclat, prin armonia culorii naturale, cea care prin mișcările ce le faci, smintești până și vântul. Și, dintr-o dată, inima îmi bate atât de tare, că nici nu mai pot auzi nimic altceva. Aproape că-mi smulgi capul în proporția unei bombe nucleare, explozie ce doare-n profunzime. O explozie care împrăștie anii triști, ca vânturile infidele și reci.
...Îmi sustragi țigara, nu mă lași să o trag până la filtru. Apoi, îmi apeși gura peste a ta, atât de plăcută-i durerea, că aș rămâne internat acolo, unde unicul remediu e ... sărutul tău.
Pentru asta te iubesc, te voi iubi mereu... și niciodată.