Cea mai frumoasă poezie de dragoste.

Permite-mi, capriciul, să te visez

Chiar de nu vei reveni, planez

În fiece noapte genele-ți păzesc

Și ochii ții sărut când te trezesc.

Permite-mi ironic, să sper zădarnic

Că din ploi te vei returna năvalnic

Și-n geam vei bate de umbre udată

În brațe-mi vei sări gazela de altădată.

Permite-mi zborul-n tine ca o telegramă

Din păcate întârziată, pictată anagramă

Chipul tău-n amintiri ca o timbră ștearsă

Cu cât timpul trece, mai mult valorează.

Love yourself first