Tablou post- opium

Telefonul sună necondiționat

Aerul doare, la fel de lăsat...

Masa e goală, paharul e plin

De cicatricea zidului violat

Încăperea s-a îngropat-n încăpere

Telefonul sună-n gol, tăcerea

Răspunde peste timpuri cu tăcere

Apasă patul privirea spre geam

Gonflabilă cioară zbiară în ram

Îți cere adio, geanta rănită de călătorii

Se aude plânsul înșelării renunțate

Matricea geloziei împușcate

Caraliu pe urmele zidite-n unghii

Un licurici cu ochelari de lună

N-a izbutit să-ți spună că:

Obrazul tău ca streșina după ploi

Nu vrea ploi torențiale, vrea să zboare

Din ghiocel-n lună, apoi soare

Și înapoi.

Love yourself first