Din scrisorile pe temele mele tabu

Religia (că tot se apropie Paștele)

Pentru mine, religia este o formă de explicare a lumii, în condițiile lipsei unei cunoașteri științifice (ei bine, raportând la secolul 21, cred că am depășit momentul). Da, religia are funcție identitară, socială, cognitivă. Pe alocuri reduce anxietatea, creează o stare similară cu efectul placebo, etc. Pentru asta o apreciez, că mii de ani a stăpânit,, gloata,, care de altfel cine știe ce ar fi făcut.

Și apoi, nu oricine știe ce înseamnă antropomorf…

Dar…

Acolo unde sunt plusuri, sunt și minusuri, e o lege universală care se aplică și asupra religiei. Ceea ce nu-mi place e că religia presupune și o funcție ajustată precum cea compensatorie. E inuman să-i anunți pe ,,conterrateni,, că posibil nu vor fi recompensați pentru că s-au comportat ca niște ,,prăzi,, relativ ușoare atâta timp cât au fost în ,,ambalaj,,. La fel de inuman e să-i trezești la realitate. Paradox, nu? De mici trăim într-o lume iluzorie, dar care-și schimbă necontenit forma, substanța, identitatea și mai ales prețul. Bine că menține organizarea socială, dar pe cine favorizează ea?

Această temă nu are început și nici sfârșit. Nu spun nimic nou și mai ales nu vreau fani care să fie de aceeași părere. Nici dușmani din senin nu doresc. Nu vreau să fiu nucleul unei coeziunii de idei, mă limitez doar la o moleculă din ea.

Ideea e că multe drumuri pot duce la aceiași destinație. Și, ca tu să ai dreptate, nu e neapărat ca altcineva să nu aibă la rândul lui dreptate. Religia e un drog, care, în cantități mici e chiar binevenită, dar abundența de ea e cel puțin catastrofală. Și nu doar ea, iubire în exces e gelozie, imaginație în exces duce la ,,rătăcirii,, din sfera realității (de orice tip psihic-emoțional ar fi ele), abuzul de rațiune are și el urmările sale, e plină lumea de insensibili, etc.

Însă nu acestea sunt punctele dureroase. Ceea ce nu-mi place în religie (m-am abținut cu greu de la cele mai grele cuvinte care-mi veneau pe degete, ca o mănușă infidelă societății) este legat de fanatism și de bani (nu cum fără de ei).

Fanatismul, de orice pornire este cel puțin irațional. Faptul că ești convins în ,,adevărul,, a ceea ce afirmi nu face acel ,, adevăr,, valabil pentru absolut totul. Nu garantează nimic, poate doar contrariul… Stop justificării nejustificabilului! Sâmburele religiei este sentimentul de vină.

Mă puteți condamna la tartar, gheenă sau iad (x3) sau numi ateu, eretic, mahomedan, eterodox (sau heterodox) deși aș prefera liber-cugetător. Mai rău, există unfriend sau lista morților (în ambele direcții), dar aș prefera să știți că mai există o părere, pe lângă miliardele de alte păreri.

Urmează sărbătorile de Paște, nu aș vrea să supăr pe nimeni, dar dacă se supără, e vina lui/ei și reacția lor la cele scrise de mine. Însă îmi este greu să suport toată fățărnicia, aroganța, darurile, bețiile, gunoiul care rămâne în urma oamenilor după ce au dat vin morților, și cum rămâne cu aprecierea lor atâta timp cât sunt vii? Un alt paradox?...