Am trăit după ceas

mi-am luat ceas scăldat de culoarea ochilor mei

nu puteam lua ochii magnetizați bezmetici de el

mi-am luat adidași pufoși de culoarea câmpiilor

și zmeu ancestral de culoarea crudă a furtunii…

dar toate le-am lăsat prin bagajele de amintiri
mi-am luat mireasă ca roua dis de dimineață
dar eu, iar lipseam la ședința: propria mea viață

absentam din propria rimă, ritmul din vers
părea o galaxie Y smulsă din alt X univers
nu am găsit câmpia, furtuna, când oare vine?
am trăit după ceas, nu l-am setat după mine