Roșcata unui alter ego

Răsuflă vântul scuturat de taine vulgare
Iar drumul se împiedică de o cărare banală
Pășești singuratică în sfântă, înstelată ceața
De sărut, de frig, de brațe ești însetată

Nu-i nimeni pe stradă să-ți asculte pasul
Să-ți vadă chipul în geacă ferm ascuns
Părul tău ca frunzele, de zgomot ruginite
Genele-ți rătăcesc în roșu uscat dar scurs.

Și iarăși schimb pasta roșie...