Spuneţi-mi, aţi iubit vreodată?

Spuneţi-mi, aţi iubit vreodată?
Tăcerea zorilor pierdută în iubire
Iar, dânsa, cea mult aşteptată
Nu mai revine, te lasă în neştire.

Ca o petală crudă ce cade la podea
Ţie inima- un trandafir umil şi ofilit
Te întrebi: Oare o fi iubit şi ea,
Sau doar chipul ei de raze dezgolit?

Ea a căutat amarnic iubirea în neştire
Şi n-a găsit decât ipocrite interese.
De atunci nu mai poate crede ea-n iubire
Nu-şi mai doreşte lacrimi, insuccese...

Spuneţi-mi, aţi iubit vreodată,
Zorii ce pluteau estetic în dormitor?
Iar, raza soarelui trezit, catifelată
Te atingea încet... seducător

Şi, au doamne! Am fost atunci gelos
Pe el, încât am tras grăbit jaluzelele
Şi nu regret, ştiu sunt şi eu un ticălos
Ce-ţi sărută fără să ştii pleoapele...

Cât te-am iubit nu cunoşti nici tu, nici eu
Căci te-am iubit total, fără să cântăresc
Valori ce sufletul le va lua spre Elizeu.
Aş vrea să fiu iarăşi muritor, să te păzesc

Ţi-am spus că aş da orice, şi viaţa de mi-ai cere
Şi sufletul- coroana vieţii, din viaţa de apoi
Am revenit să spun: Nu vreau veşnică durere
Pe tine te doresc iubito! O iubire şi noi- doi.

Spuneţi-mi, aţi iubit vreodată?