Timpul a făcut pană

Pași spre infinit, de zgomot, umpluți
De greutatea lacrimii alintate, dar uitate
Cât de departe, se pierde drumul înapoi
Străină cetate, artificial sărut, reci fețe
Împletesc margini de bulevardul crud,
Anexez sângele meu marginii de șosele
Mi se fixează cu cretă, forma completă
Acum tăiată și împrăștiată forma de altădată
O clipă e mult prea mult pentru silueta de lut
Retrocedată, cândva printre semeni amestecată,
Ca să-și i-a rămas din blânde amintiri acum străine
Adio, ne vedem mâine, căci pentru mine
Timpul a făcut pană, în străină mașină
Mă duc să ud rădăcinile în grădină.