Pentru mine soarele răsare și apune odată cu ea

Pentru mine soarele răsare și apune odată cu ea. Așa am crezut, când mă trezeam sub ochii tăi, când virginele raze solare se reflectau în pielea ta. Când îți sărutam ochii în care se oglindea luna, aproape plină de împlinirea amoroasă. Însă acest “când” a expirat demult.
Abia am intrat în viață, nu știam că toate glumele proaste din jur, miroseau a invidie, nu știam că iubirea, ca un cameleon, are multă culoare, și se folosește de moment pentru a intra în viața ta. Iubirea ca un cameleon ocupă un loc în habitatul sufletului tău, o partidă parazitară și veninoasă.
Adeseori sub denumirea de iubire se ascunde dorința, posesia, dezamăgirea avarului. Nu știam, așa ceva nu se învață la școală sau la universitate, un tocilar îndrăgostit, aiurea...
Lumea, iubirea, cărțile, să-ți ieși din minți nu alta. Am pierdut totul, deși nu am pariat. Când pierdem iubirea, lumea nu dispare, doar realitatea devine evidentă, hotarul de ceață și lacrimi se ridică și tot ce vezi, îți pare coșmarul fără nume. Asta am făcut, tocilarul își schimbase ochelarii transpirați.
Pe naiba, de ce ți-am oferit noi complimente, de ce am dorit să culeg iubirea de la extreme? Nu știi? Nici eu.
Urâtul avea tentația să câștige simpatia prințesei, nu se gândise ce va face mai apoi cu ea. Când nu știi ce să faci cu un câștig fabulos, pierzi totul, în mod misterios. Calea de mijloc, la fel ca toți tipii, care se bucură de moment, iată ce ar fi trebuit să aleg. Pentru ei e mai simplu să schimbe persoana, restul- opțiuni tehnice.
Formula seducției, momentul inițial, iată ce contează. Ce folos să gătești ceva delicios, când până să mănânci îți pierzi interesul. Canibalii! Canibalii iubirii, iată ce au ajuns mulți din frații mei de gen. Mănâncă produsul crud, prind momentul și savurează plăcerea. Iar eu îl tot pregătesc... Dracu! Ai optat și tu pentru o experiență similară.